Poi am promis ca-l pun weekwnd-ul asta si ma tin de cuvant numai pentru draga mea roberta. Sper sa va placa si sa am cititori, dar mai ales comentatori...
O clipa
Prolog – Dorinta
Mereu am obtinut ceea ce am vrut. Am vrut sa ajung la facultatea de jurnalism in Anglia, am ajuns. Am vrut masina, am primit masina, am vrut carnet, l-am obtinut, Am vrut popularitate, am obtinut-o si pe aia. Am vrut admiratori, ii am. Nu am vrut bani, pentru ca deja ii detin. Nu am vrut prieteni pentru ca nu exista prietenii adevarate, iar eu nu vreau prieteni falsi, in concluzie: nu am, fetele ma invidiaza sau ma urasc, baietii ma iubesc, unii pentru trupul si fata mea, altii pentru ceea ce sunt, pentru numeroasele mele talente. Am vrut sa fiu majoreta, am ajuns majoreta-sefa a liceului, iar acum imi formez o cariera de suces pe baza jurnalismului. Imi doresc sa fiu un paparazzi bun si am sa fiu.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Uhuuuuu, ce te iubesc Mada <3 Esti o persoana care se tine de cuvant! Ce caracter de fier ( ca in melodia aia ) Imi place ca face tot posibilul sa obtina ceea ce vrea Am vazut doar o mica greseluta : -> "suces" , corect este cu doi de C Dar e minora, nu-i problema. Este super mega tare ficul tau, deabia astept next. Un comment mai lung nu pot sa-ti dau, ca e destul de micut textul, dar astept partea urmatoare
Profesorul nostru universitar ne preda ultimele randuri. La sfarsit ne spune proiectul pe care trebuie sa il facem ca sa trecem anul, nu numai obisnuitul examen. Ne ridicam toti de pe scaune si ne indreptam afara. Un baiat pe care nu il cunosc vine langa mine. - Hei, Natalie! Ce faci? Ai vreo idée pentru proiect, ma intreaba el prietenos. Il analizez ceva, ca sa imi dau seama daca este o cauza pierduta s-au nu. Dupa ceva timp, ii raspund rece, dandu-mi seama ca este: - Nu inca, dar o sa ma gandesc eu la ceva. Incerc sa avansez, marind pasul, dar el ma prinde din urma. Era prea insistent. Oare nu vede ca eu sunt mult prea buna pentru el? - Natalie, esti libera diseara? - Nu, am treaba diseara, meditez la proiect, ii rapund pe acelasi ton ca mai inaite, dar ceva mai superior din cauza ca imi unflase mult orgoliul cand m—a intrebat cu naivitate si dragalasenie daca vreau sa ma intalnesc cu el. Zambesc larg si ii spun bine-dispusa: - Si nici maine seara nu sunt libera, de fapt pana la sfarstitul semestrului. Dupa ce ii spun aceste vorbe, plec si mai grabita de la fata locului, el nu ma mai urmareste. Fata lui de catel mi-a spus totul, nu cred ca ma va mai contacta vreodata. Este destul de ciudat ca la cat de rea sunt, inca sunt suportata, iar felele cu o viata sociala redusa incearca sa se agate de mine. Ma enerveaza toata aceasta fatada si aceasta falsitate si aceasta lipsa de mandrie, tocmai de aceea incerc cu dipserare sa ma distantez de astfel de lucruri, desi sunt contienta ca asta inseamna foarte mult in viata, mai intai omult te vede pe exterior, apoi pe interior. Ajung acasa, imi arunc geanta langa cuier si ma duc in camera mea. I-au laptopul de pe birou si ma asez pe pat. Deschid o fereastra cu “google” si incerc sa-mi caut subiectul. Profu’ ne-a spus sa facem un articor despre ceva cu adevrat interesant. Adevarat interesant pentru mine nu inseamna poloarea, pestii, coralii si asa mai departe, ci o vedeta adevarata. Am la dispozitie doua luni ca sa fac acest proiect, sper ca voi avea timp. In cele din urma, il aleg pe solistul uneia din trupele mele preferate, pare foarte interesant. Zambesc in sinea mea. Sting laptopul, imi schimb hainele, imi au niste tocuri si o poseta-plic si ies pe usa. Destinatie: petrecerea lui Jimmy, unul dintre tipii draguti de pe aici.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Zimi fiecare greseala, ca sa le pot corecta, sa nu raman asa(daca nu sunt de tastare). sami spui gramaticale, greseli de structura etc. De scurt, am avut nexturi si mai scurte, asta mi se pare ok, cel putin mie are in jur de 450 de cuvinte.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Uii, tare nextul Ce tupeist e tipul In fine, nu cred ca sunt greseli prea multe :
Profesorul nostru universitar ne preda ultimele randuri. La sfarsit ne spune proiectul pe care trebuie sa il facem ca sa trecem anul, nu numai obisnuitul examen. Ne ridicam toti de pe scaune si ne indreptam afara.(era mai corect "ne indreptam catre usa, nu ne indreptam afara...) Un baiat pe care nu il cunosc vine langa mine. - Hei, Natalie! Ce faci? Ai vreo idée pentru proiect, ma intreaba el prietenos. Il analizez ceva,( cum spuneam, tu pui mai multe virgule decat trebuie ) ca sa imi dau seama daca este o cauza pierduta s-au nu. Dupa ceva timp, ii raspund rece, dandu-mi seama ca este: - Nu inca, dar o sa ma gandesc eu la ceva. Incerc sa avansez, marind pasul, dar el ma prinde din urma. Era prea insistent. Oare nu vede ca eu sunt mult prea buna pentru el? - Natalie, esti libera diseara? - Nu, am treaba diseara, meditez la proiect, ii rapund pe acelasi ton ca mai inaite, dar ceva mai superior din cauza ca imi unflase mult orgoliul cand m—a intrebat cu naivitate si dragalasenie daca vreau sa ma intalnesc cu el. Zambesc larg si ii spun bine-dispusa: - Si nici maine seara nu sunt libera, de fapt( defapt se scrie legat aici ) pana la sfarstitul semestrului. Dupa ce ii spun aceste vorbe, plec si mai grabita de la fata locului, el nu ma mai urmareste. Fata lui de catel mi-a spus totul, nu cred ca ma va mai contacta vreodata. Este destul de ciudat ca la cat de rea sunt, inca sunt suportata, iar felele cu o viata sociala redusa incearca sa se agate de mine. Ma enerveaza toata aceasta fatada si aceasta falsitate si aceasta lipsa de mandrie, tocmai de aceea incerc cu dipserare sa ma distantez de astfel de lucruri, desi sunt contienta( poate constienta ) ca asta inseamna foarte mult in viata, mai intai omult( omul ) te vede pe exterior, apoi pe interior. Ajung acasa, imi arunc geanta langa cuier si ma duc in camera mea. I-au laptopul de pe birou si ma asez pe pat. Deschid o fereastra cu “google” si incerc sa-mi caut subiectul. Profu’ ne-a spus sa facem un articor ( articol ) despre ceva cu adevrat( adevarat ) interesant. Adevarat interesant pentru mine nu inseamna poloarea, pestii, coralii si asa mai departe, ci o vedeta adevarata. Am la dispozitie doua luni ca sa fac acest proiect, sper ca voi avea timp. In cele din urma, il aleg pe solistul uneia din trupele mele preferate, pare foarte interesant. Zambesc in sinea mea. Sting laptopul, imi schimb hainele, imi au niste tocuri si o poseta-plic si ies pe usa. Destinatie: petrecerea lui Jimmy, unul dintre tipii draguti de pe aici.
Cum spunea si Hanako, nu-s multe dar sunt. Sa le corectezi, daca vrei... Mie mi s-a parut interesant, deabia astept petrecerea lui Jimmy
Dimineata ma trezesc mahmura, capul mi se clatina, in zadar incerc sa-l sprijin cu o mana. Ma uit in jur, imprejur si vad o gramada mare de sticle goale pe podea, majoritare fiind cele de alcol. Eu ma aflu pe o canapea stramta si incomoda, mai sunt unul cu una pe masa, pe un fotoliu este Jimmy, iar pe celalalt fotoliu inca un tip. Ma ridic cu greu, echilibrul reusesc sa mi-l tin, imi caut poseta, geaca si pantofii. Gasesc pe fiecare in cate un colt al apartamentului. Jimmy daduse o petrecere intr-un apartament. Misto! Ma invitase doar pentru ca eram o tipa “cool” sau asa ceva, intr-un fel sau altul imi iubesc popularitatea. Ajung acasa, locul este exact asa cum l-am lasat. Imi dau jos pantofii, las geanta pe birou si imi iau laptopul. Il deschid, ma uit la ceas: 12:37. Este cam tarziu, dar incerc sa ma grabesc. Caut din nou solistul. Gasesc mai multe date, mi se parea foarte frumos ca are o trupa cu fratele lui. Brunetul are niste ochi superbi si un zambet ce ma face chiar si pe mine invidioasa. L-am ales pe el in special pentru ca nu este asa de batran, de exemplu cantaretul de la Linkin Park mi se pare mult prea mare si oarecum inaccesibil. Wikipedia nu avea destule date, insa tot le salvez. Cu toate astea, incep sa caut locatia lui, daca are iubita, ceea ce nu cred, sau poate da? Nu stiu, dar trebuie sa aflu, urmatorul concert este peste 3 zile in Chicago, urmatorul este in Boston, dar eu vreau sa ajung la primul. Incep sa imi fac bagajele. La un moment dat ma trezesc cu Lavinia pe cap. Ma tot interogheaza unde ma duc, iar eu ii spun ca nicaieri, insa proasta insista, ma enerva la culme acea fiinta cand nu imi era de folos. Pana la urma scap si de ea. Imi pun cele mai elegante si mai frumoase haine ale mele, daca vreau sa-l intalnesc si sa ii vorbesc voi avea de lucru. In ultimul rand imi pun camera foto, laptopul si camera video. Biletul de avion era deja rezervat. Alerg si alerg ca sa prind avionul care decoleaza in cateva minute. Cu chiu, cu vai ajung, ma trantesc pe scaunul meu de la clasa I. Imi pun castile in urechi si ma delectez cu vocea lui. Daca fac un articol despre el trebuie sa stiu fiecare nota, fiecare gama cantata de el. Trebuie sa ii stiu trecutul, przentul si viitorul. Voi deveni un dictionar al biografiei lui, scopul meu in viata pentru 2 luni si nu mai mult. Adorm repede, visand la minunata clipa.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Dumul peste ocean a fost calm, iar acum, cand ma indrept spre hotel sunt foarte odihnita. Luminile orasului ma vrajesc, desi nu e nimic deosebil la ele, insa noaptea le da o aura fermecata in ochii mei, ma simt ca un copil mic ce descopera lumea. Mai am putin si casc gura, intr-un fel uimita de frumusetea orasului, care nu era prea mare, de altfel. Imi amintesc de ziua cand m-am mutat in Londra, pentru facultate. Si atunci aveam aceeasi senzatie, sau cand ma intorceam in orasul meu, noaptea dupa o lunga vacanta. Ziua nu-mi da niciodata aceasta senzatie. Privesc hotelelul inalt din cap pana in picioare, zambesc mandra de alegerea mea si foarte increzatoare. Pasesc in holul acestuia. Tocul meu cui se aude puternic lovindu-se de marmura lucioasa. Capetele celor care lucreaza in aici se intorc sa-si vada noua clienta, iar rand pe rand se intorc si alte chipuri, curioase, spre mine. Cand vad privirea oamenilor ma simt mai mandra de mine si de parintii mei, care au putut sa conceapa un copil atat de frumos. Ajunsa in fata receptionerului nu este nevoie sa apas pe clopotel, barbatul deja era cu ochii pe mine, neglijandu-si o clienta, in favoarea mea. Ii spun frumos ca dorec o camera, el imi cere banii, eu ii platesc pentru trei zile si primesc cheia. Omul cheama pe cel care trebuie sa-mi duca bagajele. Un blond spalacit si foarte tanar imi ia toate valizele. Incearca sa mearga, dar se impiedica, greutatea fiind prea mare pentru el. Ii zambesc larg, el se uita la cum buzele mele rosii se unduiesc. Sunt putin amuzata de pusti, dar nu este vina lui ca am atatea lucruri la mine. Ii indind o mana, ca sa il ajut sa se ridice, el refuza stanjenit si se ridica singur, un alt baiat, dar mai solid il ajuta sa le duca le etajul cincisprezece. Dupa ce baietii dispar din camera mea, ma trantesc pe pat, lasand in spate orice urma de eleganata. Ma descalt de inaltii pantofi si de restul hainelor, imi desfac incomodul coc, care mi-a supus timp de 13 ore parul la un chin groaznic. Ma simt eliberata cand el imi cade pe umeri. Ma duc in baia mare si alba, ma privesc in oglinda asa cum sunt. Nu sunt foarte multumita de mine, mi se pare ca arat sifonata, maine seara nu pot sa-mi permit asa ceva, trebuie sa arat impecabil. Imi strang din nou podoaba capilara, dar intr-un coc foarte lejer, lasandu-mi fire de par iesite. Dupa un dus fierbinte Ma bag in patul mare si moale si imi pun castile. Vocea lui imi rasuna in urechi, inca nu am analizat vocea lui in intregime. Adorm, meditand la el.
Sper ca va placut lectura, cu drag, cap de paie.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Uii, super si partea asta Saraca, sa stai cu un coc 13 ore?! Sunt curioasa ce se va intampla ( nu ca n-as stii, deaia iti spun sa ajungi cu nexturile in paralel ) Imi place culoarea cu care scrii Deabia astept nextul
Dimineata ma trezesc cu parul in toate directiile, pe la noua. Imi pun mainile in cap si incerc sa mi-l turesc. Concluzie: nici un rezultat. Imi pun placa de indreptat in priza si ma duc la baie sa-mi fac tabieturile. Stau cam o jumatate de ora, apoi ma duc sa ma imbrac. Placa mea este fierbinte si a ajuns deja le temperatura maxima. Hainele alese de mine sunt mai gotice, nu stiu in ce masura ma reprezinta, le cumparasem inainte sa plec. Niste jeansi negri, mulati, o pereche de ghete cu toc, un tricou gri si o pelerina lunga neagra care era oarecum un paloton. Ma machiez strident cu negru si imi pun pe buze clasicul ruj stacojiu. Imi indrept parul si imi pun neste accesorii, in ton cu imbracamintea. Vad in geanta o pereche de manusi negre lungi fara degete si unele pe acelasi format, dar scurte. In cele din urma resping ambele obtiuni, unghiile negre imi sunt de ajuns. Cand pasesc pe hol, lumea se holbeaza din nou la mine. Vai, vai, ce curiosi sunt oamenii. Le inteleg pe deplin aceeasta dorinta involuntara de a ma analiza si eu as face la fel, in locul lor. Sunt un element strain intr-un hotel de lux, arat bine, am stil, dar sunt prea diferita. Nu pot sa neg ca imi displace sa fiu privita, admirata, contemplata. Mereu mi-a placut sa fiu in central atentiei. Cand ies din cladire trecatorii se uita si ei, fara sa se gandeasca prea mult la acest gest. Iau un taxi si pornesc spre locatia mea: concertul. Acolo era ceva lume stransa, ma uit imprejur, cautand o cale de intrare in culise, pentru ca mai tarziu va fi imposibil de gasit una. Ma scund in spatele unei boxe gigantice, care cel mai probabil era scoasa din functiune. Minutele, orele trec greu. Nu imi place sa astept, nu stiu cat este ceasul, dar am senzatia ca trupa trebuie sa para. Am drepate, aud glasul lui si imi dau seama ca orele de analizat au dat roade. Picioarele lor se aud tropaind. Mi-e frica sa nu ma gaseacsa cineva, desi nu prea cred. Tobele bat, corzile chitarii bas vibreaza, la fel ca si ale chitarii electrice. Numai vocea lui ramane. In cele din urma, glasul lui rasuna in aer, provocandu-mi fiori de gheata pe sira spinarii. Imi fac curaj si ies din ascunzisul meu. Ma duc mai aproape de scena, stau chiar la intrare, e ciudat ca pana acum nimeni nu m-a observant, probabil toti sunt ocupti sa ascculte. Ma asez, sprijinita de un perete si pur si simplu imi las mintea acaparata de sunetul muziicii lor, ochii mei ii urmaresc fiecare miscare, fiecare trasatura.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
El este absolut superb, ochii lui incadrati cu negru, mari si frumosi sunt hipnotizanti. Are maxilare proeminente, pe semene puternice, mainile lui sunt de asemenea superbe, cu degete lungi de pianist. Parul lui, destul de lung si negru, sta la locul lui, in timp ce se zbantuie dintr-un capat intr-altul al scenei, cred ca e dat cu tone de fixativ. Pentru o clipa ma priveste, intepenesc. Am senzatia ca vor sa ma patrunda, ma inec in marea albasta a irisilor lui. Ma streseaza acest sentiment, nu support sa ma simt inferioara, vulnerabila sau mai stiu eu cum. Isi intoarce ezitant privirea catre publicul lui. Cred ca mai stau incremenita in acel loc cam o ora, adica pana cand se termina concertul. Intr-un fel am dubii, oare va crede ca sunt o ciudata, o simpla fana, ceea ce e evindent ca nu sunt? Sau poate…? Nu, nu stiu, asteapta! Asteapta! Asteapta! Deja mi se face rau de la atata asteptat. El intra in culise, impreuna cu gasca lui. Ma pun intr-o pozitie dreapta, demna. El vine, cred ca din curiozitate spre mine. Cand ajunge in fata mea, imi ridic barbia, nu numai pentru ca este mai inalt decat mine, ci si pentru ca simt ca trebuie sa am incredere in mine si sa ma simt superioara, sau la acelasi nivel ca el. Dar oare de ce imi fac atatea griji? Normal ca sunt! Si totusi simt nevoia imperioasa de a ma pastra tare si oarecum rece, sa ii ofer o aura de mister. Dupa cateva minute de privit, deja atrasesem atentia celorlalti care sunt mai curiosi decat noi doi in legatura cu ce se va intampla. Jared, Jared Leto, rupe tacerea: - Vrei un autograf? La auzul aceste intrebari imi vine sa plesnesc de furie. Cum adica? Un autograf? As vrea sa ii spun “fii serios, omule! Glumesti?” . ma gandesc repede ca de fapt altceva nu ar fi putut sa spuna si ca asta este singura replica pe care a gasit-o. - Poate, poate nu.. ii raspund eu provocator. El se prinde in jocul meu si imi raspunde in acelasi mod: - Deci ce vrei, micutul meu spiridus? - O amintire, dragule, ce altceva mi-as putea dori? - Un sot, un copil, un simplu autograf, iubito. Ma luase peste picior, este destul de amuzant, destul de atragator, nu am gresit in alegerea mea. Ma apropii mai mult de al. Ador provocarile, iar el e evident o provocare. Ma sprijin de el, sau mai bine zis ma agat de el si ii soptesc la ureche: - Ce spui de… o intalnire? Hmm? - Poate da, poate nu… raspunde el in acelasi fel in care ii raspunsesem eu. Clar: e destept. Nu pot sa ma las prinsa in mrejele lui. Privinta din afara, descopar ca situatia noastra era foarte amuzanta pentru ceilalti. Tomo si Shannon se uita la noi si isi mai soptesc cateceva din cand in cand ca niste adolescente barfitoare si infantile.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Frumoasa descriere dar "Vrei un autograf?" Din partea mea chiar trebuia sa faca cunostinta cu palma dar na.. imi place tupeul lui Natalie nu e genul care sa se inlature cu una cu doua. Felicitari...Iar melodia de fundal.... Hmmm.
_______________________________________ Iubitule imi este rece. Atunci scoate capul din frigider.
Jared imi observa directia in care privesc. Se uita si el intr-acolo si imi spune cu un zambet dulce pe buze: - Nu fac probleme, doar se distreaza si ei. Ii arunc o privire rautacioasa. - Poate, dar nu imi plac. Hai sa plecam de aici, ii spun si il apuc de bluza, ca mai apoi sa-l trag afara din culise, pe un coridor. El se uita la mine cu aceeasi expresie ca adineauri. Ma opresc si stau si eu sa il privesc. De aici nu ai stiu ce sa mai fac, nu pot prezice ce reactii va avea si e frustrant. El e ca un teren minat, extrem de delicat si nu vreau sa nimeresc o bomba. Pana acum am avut noroc. - Deci, frumoas-o, acum ca m-ai adus aici si l-ai lasat pe fratele meu si pe sarb sa rada in hohote, ce vrei sa facem? Imi ia o clipa sa ma gandesc, apoi ii spun: - Alege tu! El rade. Deja imi provoaca fiori pe sira spinarii acest stress. E stresant sa nu stii ce se va intampla si sa mai fi si pe muchie de cutit. Se aprope de mine, si pune bratele de o parte si de alta a capului me, practic fortandu-ma sa ma lipesc de perete. Se uita duios in ochii mei. - Parca spuneai ceva de o intalnire, nu? - Aaa, da. Ma prinsese cu grada jos. In urma cu 5 minute m-a vazut foarte stapana pe mine, iar acum ma vede vulnerebila. Absolut grozav! Gandesteee… oamenii stresati niciodata nu iau un examen. Primul pas: fii calma. Al doilea pas: mai vedem pe parcurs. Oricum, barbatilor le place sa aiba o femeie vulnerabila la indemana, le da senzatia de putere si suprematie, ei vor sa fie cei cu mot. Unii chiar sunt, altii au impresea si altii nici nu sunt, nici nu au impresia. Feminitatea este punctul forte al unei femei in fata unui mascul “feroce”. Cu toate astea uneori trebuie sa fi dura. Acum ca am terminat cu filosofia asta interioara imi pun bratele un jurul gatului lui si ma legen usor pe picioare. - Spune tu unde si… cand. - Azi, desigur si poate la mine in dormitorul hotelului, cu roomservice, suna imbietor, nu? Un pahar de vin, ce zici? - Nu mersi, prefer lichiorul, spun razand. Hai sa ne plimbam prin oras, sa privim luminile Chicago-ului si sa zambim, sa trecem printr-un parc. Al treilea pas: sa nu ma dau prea repede, sa-l fac sa ma vrea. Simt ca si el este calculat si totusi amator de provocari si trebuie sa ma pastrez. Ma prinde de talie si inceppem sa meregem blanganit pe corridor pana ajungem afara. Observ ca lui nu ii pasa ca paparazzi sunt pe urmele lui, dupa cum se vede motoul vietii lui este: distreaza-te cat ai timp, dar fara riscuri prea mari! Dupa parerea lui sigur crede ca sunt o panorama sau ceva de genul. Intr-adevar dureros pentruu mandria si integritatea mea, dar scopul este cel mai important.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Ce tare! Imi place modul ei de a gandi. Defapt modul tau de a gandi Nextul asta e super, cat il asteptam! Cam ciudat ca un star sa iasa cu o fana pe care o vede prima oara, dar in fine . Imi place muult, si sunt curioasa ce vor face in oras
Luminile imi capteaza intru totul atentia, desi intr-un colt al mintii mele nu uit ca el este cu mine. Ma mai priveste din cand in cand, iar eu ii mai arunc cate o ochiada, ca sa nu spuna ca sunt neinteresanta. Cladirile cenusii si plictisitoare au prins viata in reflectoarele colorate cat mai diferite, pana si farurile masinilor sunt niste reflectoare. Ador aglomeratia, haosul de metropola. Ajungem intr-un parc. Inca ne plimbam, inca ma tine de talie. - Iti plac primatele? - Nu suntem si noi niste primate? intreaba razand. - Cred ca da, dar sa stii ca nu e frumos sa raspunzi la o intrebare cu o alta intrebare. - Vroiam doar sa ma asigur, se apara el, daca oamenii sunt si ei primate atunci sunt pro, daca nu sunt contra. - Nu joci cinstit! - Oh, ba da! Si ma saruta repede pe buze. Da! Da! Da! Sunt buna! Oh, yah baby! Nebunia succesului pe o saisprezecime ma obsedeaza. In fata lui am rams calma, doar i-am zambit frumos, dar in mintea mea topaie – inca – urangutani! Poate nu urangutani, dar ma rog. Ma lipesc mai tare de el si continuam sa mergem ca niste tineri dupa o petrecere cu multa bautura. Ii tot pun intrebari traznite, iar el imi surade si e vesel, desi nu la toate are raspunsuri. - Beyonce Knowless sau Britney Spears? - Brit, desigur! - Motiveaza, dar sa nu-mi spui ca e blonda, pentru ca si Beyonce este! - Beyonce e maritata si fericita de 7 sau 8 ani, si mai e si insarcinata, Britney e foarte disponibila, dupa parerea mea, desi are 2 copii si e divortata. - Adica iti plac mai mult curvele? - Nu! - Ei nu! Ca sa imi inchida gura, din nou, ma saruta iar fugitiv. Il castig de partea mea, e bine, dar viitorul tot e nesigur. - Circ sau tearu? - Aaaa, ce fel de teatru? - Ce vrei tu. - Presupun ca circ, daca e in comaratie cu ceva trist, daca piesa e o comedie aleg teatru. - Adica il urasti pe Shakespeare! A inceput sa rada, toate concluziile mele au dat, pana acum in ceva care il incrimineaza pe el sau il face un ignorant si asa mai departe. La un moment dat tacerea se lasa si intre noi, nu mai urmam aleea si o luam printre copaci, prin lumina lunii. Ne oprim intr-un luminis si el se aseaza sprijinit de un stejar, cu un picior indoit si cu unul intins. Imi las micuta genta pe jos si ma pun in bratele lui. - Acum e randul meu!
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Dupa cum te-am observat eu, hanako, o sa-ti placa Merci de com
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Suuuuuper :X Ce repede s-a infiripat o relatie intre cei doi. Adica...Na, totusi poate fi luata drept o fana, dar caracterul si replicile ei o ajuta. Deci, daca vrea sa faca pe cineva sa taca, il saruta? Si daca e baiat? Sunt foarte curioasa, sa pui next
- Randul tau sa ce? - Daca tot iti plac primatele, ai vrea sa fi una? - Aaaaaa…. - Respuns gresit! Spune el si incepe se ma gadile. Asta e pedeapsa mea, a ta a fost dura, dar nici a mea nu e mai prejos! - Termina! Termina! Reusesc sa spun prin hohotele mele de ras. El inceteaza si ma strange la pieptul lui, fara sa-mi lase sanse de evadare. Isi baga nasul in parul meu si il adulmeca? Cred ca asta face, imi inspira esenta, si-o intipareste in memorie. - Raspunde repede la intrebarea asta sau ramai fara nici o viata! Cum te cheama? Rad usor de tonul lui si de exuberanta lui. Este genial! Nu stiu daca pentru totdeauna, dar pentru moment este perfect! Cred… - Am spus ca ramai fara vieti! 1… 2… - Stop! Stop! Ma numesc Natalie. - Esti frantuzoaica? - Nu, sunt din Anglia. - Bun, nu-mi plac frantuzoiacele, spune el cu un suras parsiv intins pe chip.
Jared incepe sa ma sarute suav de la baza gataului tot mai sus, pana ajunge la lobul urechii. Il musca usor si ma pupa dupa acesta. Fiori imi cutreiera sina spinarii. Desi par de gheata, asta nu inseamna ca sunt in totalitate. Imi mangaie coastele, ca si cum si-ar trece mainile, cu degetele lui lungi pe un pian. Imi atinge inconstient sanii si cu toate ca el nu realizeaza, ei vibreaza. Ii prind mainile in mainile mele si ii spun ferm, calm si deloc rece: - Gata, de ajuns acum. Ma intorc la el si il sarut fugitive pe buze, in semn de scuze. El se uita la mine putin nedumerit, iar apoi imi zambeste in semn ca a inteles, oarecum, pentru ca eu nu cred ca el chiar s-a prins de idée. - Deci unde mergem acum, la hotel sau ne mai plimbam? Nu s-a prins de idée. Oftez si ma “napustesc” asupra lui intr-un sarut apoi, ii spun: - Ce ai spune daca ne-am vedea mane? - Maine!? E nervos, iritat. Il simt. Imi musc buza inferioara, nestiind ce sa fac exact si privesc in jos. - Ok, sa spunem ca ne vedem maine, esti fericita? Cred ca asta ai vrut sa obtii, dar dupa aceea nu te vei putea tine dupa mine. Eu am concerte peste tot prin America si parintii tai pot fi ingrijorati. Si tu cu liceul sau mai stiu eu ce. Il privesc periculos si plina de mine in general, dar si de faptul ca pot. Nu m-a insultata ca m-a facut liceana, eu chiar sunt stresata de varsta si ca timplul trece peste mine, fara sa-mi dau seama. El ridica o spranceana si imi zambeste amuzat. - Vrei sa-ti arat ca pot? - Nu ar trebui sa chiulesti! Izbucnesc in ras si ii spun rautacios ca am trecut de ceva vreme de acel stadiu. Incep sa ma gandesc intr-o fractiune la momentele trecute si realizez ce tocmai s-ar fi putut pretece si ce minte are el. Incep din nou sa rad. - Tu ai fi molestat un copil, l-ai fi corupt! - Ma gandeam ca ai 18 sau ceva de genul! - Ete na! ii raspund, inca razand in hohote. Tu faci de obicei corupere de minori sau… nu apuc sa mai spun pentru ca el ma intrerupe. - Este sau, pentru ca esti ca o savarina, dulce si gustoasa! Incepem amandoi sa radem zgomotos. Ne imbratisam, iar eu ma apropii de urechea lui si ii soptesc: ”Criminalule!”. El rade, din nou, dar mult mai gutural si fierbinte. Intram iarasi in acea atmosfera, insa telefonul lui ne strica visul feeric, care pare atat de real, pe cat e posibilitatea ca intr-o clipa eu si el sa disparem in abis si sa fim o creatie imaginara a unui copil fara ocupatie, care inca se joaca de-a baba-oarba, insa nu e chiar asa, sau cel putin asa imi place sac red. Vreau sac red ca exist, dar maine mor si umbra mea va disparea, la fel cum dispare fumul de tigara intr-o zi cu vant. Zambesc in sinea mea. El imi arunca un zambet strengaresc, chiar inainte de a raspunde apelului. - Alo?
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
numai pentru draga mea roberta. Sper sa va placa si sa am cititori, dar mai ales comentatori...
)
tine-o tot asa. 
Trebuie sa incetez, calmmmmm 
