- Jared! Ce faci? Esti ocupat? - Aaa… pai… - Am dat niste telefoane, in stanga si in dreapta si ghici ce? Am aranjat o masa pentru doi in centru, nu-i grozav? Vocea aceea subtire ma zgarie pe creier, insa ma bucur ca stiu cine e. Oare cum o fi aratand, blonda si siliconata sau bruneta si simpla? Poate e roscata si fitoasa, ca dupa voce sigur nu-i cu rock-ul si nici ca mine nu-i. Jared are o vaga paloare rosiatica in obraji, zambesc, desi el nu ma priveste. Oare de ce barbatii reactioneaza asa? Si oare el realizeaza cat de tare e dat volumul telefonului incat aud si eu conversatia? Bineinteles ca un factor ajutator este si linistea absoluta din jur. Ma uit la el. Il privesc in ansamblu, in detaliu, din profil, din fata si toate astea in mai putin de un minut. Parul negru, nu foarte lung, dar nici scurt cu acele suvite stacojii din zona cefei ii subliniaza frumusetea naturala, tenul lui alb… Hmmm, ce om! Prea bun ca sa fie adevarat, nu? Plus ca nu are nici macar o urma de comportament infantil si enervant cum au chiar si baietii de aceeasi varsta cu mine. Cand am fost lipita de pieptul lui simtisem muschii contractandu-se, incordandu-se, pentru mine a fost o experienta uimitoare, senzatii tari as putea spune. Poate doar la pieptul lui Michael Jackson as fi fost mai fericita cu douazaci de ani in urma, acum nici vorba! Desi cred ca sunt oameni, sau mai binse spus: sunt sigura, ca exista barbati care arata mai bine, insa nimeni nu are chipul, trupul si ochii aceia albastri conturati frumos cu negru. Cu expeptia unghiilor negre, care parca par cam feminine e cea mai buna obtiune as putea zice, insa analizandu-mi exemplarul de rockstar din fata realizez ca nimic nu este feminin la el. - Ce ar fi sa te sun mai tarziu? - Pisi, nu fi! Am rezervat pentru maine-seara, ca stiu ca acum esti obosit! Eu zambesc insinuant, iar el imi arunca o privire si gura lui se deschide ca a unui peste, de uimire, presupun. - Te sun mai tarziu, ok? Acum am treaba! Ii spune cu o voce ferma si plina de incredere. - Dar, pisi! - Hai, te pup! Pa-pa! El inchide acel frumos nokia cu touchscreen si il baga in buzunar. Isi ridica ochii spre mine si ma priveste sceptic. Eu, stiind ca asteapta o explicatie sau ceva care sa motiveze stara me a de spirit, tac, dorind sa-l aud pe el vorbind. Ofteaza cald si imi zambeste, insa expresia lui nu renunta la scepticism. - Sa inteleg ca iti place aceasta stuatie? - Nu e ceva care sa-mi placa aici, numai ca ma amuza incurcatura ta, ii spun zambind. Devin mai serioasa, iar surasul meu, care adineauri era innocent si copilaros devine unul provocator, iar ochii mei mari si verzi se ingusteaza ca cei ai unei feline. El adopta aproape aceeasi expresie a chpilui meu, dar ochii lui ma privesc de sus, zambetul lui contine o urma de amuzament, dar este seducator, cu secrete tainice, pentru care o femeie si-ar da si viata sa le descopere. Citesc curiozitate si un soi de mandrie. Stiu ca ma place, insa nu stiu in ce masura si mai stiu ca iarasi am intrat in incurcatura. Ar fi trebuit sa ma prefac ca nu am auzit nimic, iar el sa-mi spuna ca a fost o prietena sau stilista lui sau managerul lui, insa dupa ace mi-a vazut fata nu a mai incercat sa pretinda ca femeia de la celalalt capat al telefonului nu este cine este. Regret, dar nu pot sa dau inapoi! Inca imi lipseste autocontrolul deplin si din cauza asta trebuie sa ies din tampenia in care am intrat.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Imi pare foarte rau, dar Mada a spus ca nu mai posteaza la fic, din cauza faptului ca nu este prea comentat. Mie imi pare rau, advearul e ca in ultimul timp nmu am intrat deloc pe niciun forum... Dar sper sa se razgandeasca
Bine, pun next, la amaratul asta de fic:]] Nici macar nu mai imi place, dar nu-mi place sa las lucrurile neterminate Totusi sper sa va placa voua Capitolul 10 – Visul ploii
Ok, deci…Oftez, ma gandesc ca nu trebuie sa gandesc atat de mult, daca ma voi chinui sa fac ceva MARE nu voi reusi. Imi pun capul pe pieputul lui, inchid ochii si incep sa fredonez o melodie veche, silent night, cu toate ca e primavara. Ofteaza si el, ma ia in brate si simt vibratiile ce ies din piepul lui, fredoneaza odata cu mine… Lumina blanda a lunii imi manghaie chipul, parca imi da caldura, ma ridica spre ea, precum un balon cu aer cald este ridicat la ceruri. Este cald afara, ma simt ca intr-o poezie, plutim printr-un vis feeric, in care versurile ne inconjoara, cuvintele sunt pe langa noi, dar nu pot scoate un sunte. Sunt imbatata de mirosul dulce al florii de liliac. Nu m-as mira daca as vedea un OZN. Eu tot cant batranul si nemuritorul cantec, dar il simt pe Beethoven in aer. Ceva imi astupa licuriciul. O briza racoroasa imi trece pe un nas. Stranut, dar ma tin cu putere de visul meu, pana cant din cer incep sa cada mici extraterestri, aproape invizibili, aproape inghetati, care pier imediat ce ma ating, dar totodata ma ranesc. Este ud, deschid ochii si ma uit in sus, spre el, care in acel moment isi indrepta privirea spre mine. Ma priveste ca o mama ce ii spune cu blandete copilului ei ca ii ia altadata jucaria mult dorita. Jared se indreapa, fartandu-ma sip e mine sa o fac. Ma uit cu niscte ochi de drogata la el si ma sprijin de el, atunci cand ma ridic. Brunetu intinde mana, cerandu-mi ajutorul. Eu scot limba, iar el se uita urat la mine si se sprijina de copac. Oboseala mi s-a urcat la cap si acum nu mai sunt cea de adineuri, e obositor sa fi perfecta, sa gandesti prea mult. Ma simt de parca tocmai as fi scris 10 pagini la olimpiada de mate. Imi pun bratele in jurul gatului sau si il intreb aproape in soapta ce facem acum, el imi raspunde prin a da din umeri. Il trag de cravat lui rosie, spre strada. Si prin intunericul gros al noptii el e ca un far, imbracat in albul imaculat, cu fata alba. E ca un vampire, arata demonic, delicious. Parul lui se lasa mai in jos de la apa, iar camasa lui isi schimba nuanta de alb, atunci cand ajungem la destinatie. Fac repede semn cu mana la un taxi. Intram amandoi. El isi lipeste capul de geamul rece si isi lasa pleoapele grele in jos. Si el e oboist. Nu are rost sa il mai deranjez acum. Iau, fara ca el sa simta, telefonul din buzunarul lui. Imi bag numarul de telefon si imi trimit un mesaj, ca sa memorez in cartel numarul lui. Pun la loc obiectul imprumutat si ii soptec taximetristul sa opreasca la hotelul lui. Imi pun capul pe umarul lui si privesc pe fereastra, ma las din nou vrajita de lumini. Cred ca in Las Vegas as fi de-a dreptul hipnotizata. Cand vad ca aproape ajungem il scutur usor, iar el imi spune un pic morocanos ca nu doarme. - Atunci ce faci? - Meditez… - Hai, ca aproape am ajuns, ii spun bland. El ofteaza, ma pupa pe obraz si ne uitam amandoi prin parbriz, cu degetele impletite. Masina se preste, taximetristul se intoarce inspre noi si zambim. El se cauta prin buzunare si imi intinde mie mai multi bani, eu ii spun ca nu, el tot insista, iat soferul ne priveste amuzat. - Nu am nevoie, ii spun scotand limba la el. Nu imi place sa plateasca altineva si pentru mine, nu sunt genul ala de profitoare. Ma intend peste el si deschid portiere lui. - Acum iesi, ii zic zambind. - Bine. El iese dar se intoarce spre mine, ma priveste adanc, in de-aproape si apoi iese repede din masina, trantind portiera. Pe locul lui Jared vad mai multe bacnote de 100 de dolari. Oftez din nou, zambind din cauza incapatanarii lui. Ii spun singurului om ramas in masina numele hotelului meu si ma conduce intr-acolo.
_______________________________________ I'm a train wreck in the morning/I'm a bitch in the afternoon/Every now and then without warning/I can be really mean towards you/I'm a puzzle yes indeed/Ever-complex in every way/And all the pieces aren't even in the box/And yet, you see the picture clear as day
Doamne!
