|
|
Mersi, uite next :
Taylor se duce in bucatarie, mai exact la frigider, il deschide si ia o sticla cu apa rece. Simte ca ceva este in spatele ei. Era Jake, cu un cutit de bucatarie in mana. Ma intorc ca prin magie si ma apropi de el..
T : Ah, cat asteptam momentul asta! Se indreapta catre gatul lui, il musca si dupa..Stiti voi continuarea La un moment dat Jake pica din picioare, aproape golit de sange. Taylor il duce in raul din spatele curtii, si ii da drumu acolo. Se intoarce cu o viteze remarcabila la Bella care aproape isi revenise si ii daduse apa.
B : De ce a durat atat? Aproape ca muream aici si tu te jucai prin bucatarie?
T : Am avut o mica treaba..
B : Despre ce vorbesti?
T : Mi-am razbunat moarte bunicii. Jake zace acum pe fundul raului, asa cum si-o merita.
B : Ah Bella! Incepi sa te pricepi la asta! Spune, schitand un zambet.
T : Heehee, ti-am zis ca il voi omora cu prima ocazie, dar, ah, am uitat de suferinta de 3 zile! Zice Taylor, incepand sa rada in hohote.
B : Haaahaa, draga, este un inceput bun, multumeste-te cu atat!
T : Bine!
B : Dar asta nu inseamna ca s-a terminat. Totul deabia a inceput. Spune Bella, disparand la fel de repede cum a venit. Taylor isi reamintise de bunica ei ,, Ah, ce egoista sunt, din cauza treburilor am uitat de bunica ,,. Se aseza pe marginea patului unde era ea asezata, ii lua mana intr-a ei si zambi, usor sarcastic.
T : Ah, bunico..Te iubesc atat de mult! Imi pare rau ca trebuie sa-ti fac asta, nu am de ales. Nu te voi putea inmormanta crestineste, doar stii tu de ce. Sper sa ma ierti pentru asta, chiar nu am de ales. Sper ca te vei odihni la fel de bine si sub nucul tau. Poate chiar te vei simti mai bine, ca acasa. Dumnezeu va vedea situatia, poate ca pe mine nu ma va ierta, dar pe tine nu ar avea de ce, nu ai nici o vina.
Taylor isi lua bunica in brate si o duse la nucul din fundul gradinii, nucul ei, pomul sub care statea mereu cand se gandea la ceva anume, unde se recreea, unde se linistea..Sapa o groapa maricica si ii aseza trupul fara vlaga, incetisor, cu blandete. Dupa puse tot pamantul scos inapoi de unde l-a luat. A luat lopata si a plecat, alergand, spre casa. Era relaxata ca nimeni n-o putea vedea, pe o raza de vreo 3-4 km nu se afla nimic, doar paduri si terenuri goale, tinute acolo asa, fara rost. Asta a fost dorinta mea, singuratatea. Asta ma caracterizeaza de la un timp, din pacate..
S-a asezat pe canapeaua rosie din mijlocul sufrageriei, a aprins televizorul, si l-a lasat sa vorbeasca singur, si ea s-a pus pe ganduri. Se gandea la bunica ei..O lacrima fierbinte i-a cazut pe orajii trandafirii. Se prelingea usor, pana i-a ajuns in decolteu. Daca as putea uita toate astea, iar bunica si parintii mei sa fie in viata..Dar nu pot..In timp ce ma gandeam, am adormit. Pana dimineata nu am visat nimic. Eu, de obicei, sunt destul de matinala..Acum era ora 6 : 02. Perfect! Pot vedea rasaritul! Imi fac repede o cafea si ma duc pe balcon, unde obisnuiam sa stau dimineata cu bunica. Era o masuta mica din lemn, cu picioruse de vreo 20cm si niste fotolii uriase, stil rustic, si ele fiind foarte joase. Ma asez pe unul dintre ele, imi pun cafeaua pe masuta si incep sa privesc.
_______________________________________
|
|
Ai mult talent...Incept sa te cunosc si eu mai bine 
.Si chiar se vede ca iti plac emoticoanele 
